La intersecția cu fericirea 💖

La intersecția cu fericirea

Oprește frunzele să nu mai cadă

În toamna rece, în a mea ogradă,

Lasă-mi ochii să vadă

Cât ești de frumos;

Adu-mi un strugure tamâios

Când vântul devine melodios,

Zboară cu mine peste câmpii,

Sa fim doi fluturi zglobii,

Să stăm departe de norii cenușii;

Oprește timpul, 

Nu-l lăsa să treacă,

Scoate sabia din teacă,

Taie-i o cracă de sub picioare,

Rupe-i aripile,

Nu mai număra clipele!

Lasă râurile tristeților

Să se verse în mările învolburate,

Distruge zidurile înalte ale tăcerii,

Treci peste bariera durerii;

Opreste-te o secundă din drumul tău,

Ieși degrabă în drumul meu,

Nu te teme că te vei rătăci,

Iubirea te va călăuzi spre inima mea;

Oprește-te la intersecția cu fericirea

Căci pașii te vor duce spre împlinirea

Tuturor dorințelor; 

Vei fi strălucitor ca soarele,

Alături de mine, 

îți vor fi senine zilele

Iar nopțile de vis; 

Vei trăi ca-n Paradis!

Toate drepturile rezervate 

© Crisastemis

Din Volumul - Versuri și Universuri