Departe de lume 🌇

Departe de lume 

Orașul acesta ca o cetate

Departe-i de lume,

Aproape-i de moarte,

Prin parcuri șuieră vântul turbat,

Apele din fântâni au secat;

Plouă-n rafale, cu boli letale,

Ies din pistoale gloanțele reci

Care străpung privirile seci,

De-ajungi aici, vrei repede să pleci;

Plouă în zori, cu pucioasă din nori

Peste cârdurile de cocori,

Peste grădinile cu flori;

E frig afară, e mai frig în noi,

Suntem ostași în propriul război;

Orașul acesta ca o ladă de gunoi

Și-a distrus proprii eroi,

Le-a pus câte un pietroi de gât,

I-a biciuit, i-a omorât;

Orașul acesta ca un cavou

Nu mai are niciun depou,

Tramvaiele au deraiat, 

Telefoanele-s blocate pe Ocupat,

Orice zbor e anulat...

În orașul acesta ca un Cazinou

Iubirea stă pe raft ca un bibelou,

Gustul dulce al fericirii a rămas

Pe limba unui ceas defect;

Orașul acesta desuet,

E ca un schelet ambulant,

Se crede mirobolant

Dar e negru ca smoala de pe asfalt;

În orașul acesta cu înguste șosele

Pe care circulă doar tinichele,

Casele au ferestre fără perdele
Căci sunt acoperite de zăbrele,

Porțile sunt ferecate,

Pe ușile blindate se prelinge tăcerea,

Durerea e amară ca fierea;

Orașul acesta fără lumini,

Cu copaci smulși din rădăcini,

Cu-atâția oameni haini

Ce-au rupt mii de petale de crini,

A rămas fără creștini...

Mai vin uneori pelerini de departe,
Din țări emancipate,
Ce vor să se plimbe pe străzi curate
În orașul acesta cu ziduri dărâmate,
Cu vise destrămate,
Cu speranțe expirate.

Toate drepturile rezervate © Crisastemis

Din Volumul - Versuri și Universuri