Te-aş mai iubi 💔

Te-aş mai iubi 

Te-aş mai iubi, 

Dar nu mai pot,

Nici nu mai vreau să socot 

Cum trece timpul,

Oricum, nisipul 

Din clepsidra noastră 

S-a cam împuţinat, 

Ai fost al meu pe timp limitat;

Aș vrea să mi te scot 

Din suflet, din gând,

Dar îmi simt trupul fremătând 

Ca o mare înspumată

Când îmi aduc aminte 

Cât ne iubeam odată!

Te-aş mai iubi 

Mai mult ca niciodată,

Dar inima mea nu te iartă,

Nu pot să îţi acord 

Circumstanţe atenuante,

Suferințele, au devenit extenuante!

Te-aş mai iubi, 

Dacă n-ai mai aluneca 

Pe anumite pante, 

Dacă n-ai cădea prea des 

De pe scările rulante ale vieţii;

Te-aş mai iubi ca-n anii tinereţii,

În pragul dimineţii, la începutul nopţii,

Dar inima nu mă lasă 

Să te primesc în a ei casă... !

Te-aş mai iubi, dac-aş putea topi

Zăpezile din sufletu-ţi îngheţat,

Dac-aș putea să te țin departe de păcat!

Te-aş mai iubi, aşa cum am visat

Pe malul unui timp uitat

Pe care l-am mai vizitat 

În vremurile de demult...

Te-aş fi iubit mai mult,

De n-ai fi fost atât de încrezut,

Căci m-a durut adeseori indiferența ta

Mai mult decât m-a durut dragostea!

Aş vrea să te iubesc ca la-nceput,

Dar nu pot să tac mereu şi să te-ascult,

Nu mă mai lasă sufletul, 

Tu eşti ca tunetul care stârneşte ploaia,

Ai putea să îmi inunzi din nou odaia!

Te-aş mai iubi, 

Dar nu mai am timp,

Inima, mi-a rămas în alt anotimp

Pe care tu-l urăşti...

Te-aş mai iubi ca în poveşti,

Căci mi-ai fost prinţ, 

Iar eu ţi-am fost prinţesă,

N-am vrut să te ţin în lesă 

Ca pe un câine...

Te-aş mai iubi şi azi şi mâine, 

Necondiţionat,

Dar nu ştiu dacă m-ai iubit
 Cu adevărat... Totuşi,
 Sper că nu m-ai uitat!

Toate drepturile rezervate © Crisastemis

Din Volumul - Castele de nisip