Ţi-e frică! 💘

Ţi-e frică! 

Din privirea ta, nu prea senină,
Raze palide de lumină 
Pornesc spre asfinţit încetişor,
Te-nvăluie un nor de ceaţă 
În fiecare dimineaţă,
Iar noaptea te rătăceşti 
În amintiri triste
Pe care nu poţi să le stăpâneşti;

Cu ochii tăi vrei 
Să cuprinzi Nemărginirea,
Dar zborul şi plutirea 
Nu sunt la îndemâna oricui,
Tu nu ştii să mângâi o inimă rănită,
Să vindeci cu iubirea-ţi o aripă frântă 
A unui vis... Ţi-e frică de Paradis!

Tu nu ţi-ai scris 
Pe suflet numele meu 
La fel cum mi-am tatuat
Eu pe inimă numele tău,
Te crezi un mic zeu, dar nu mai eşti
Decât un personaj din vechi poveşti;

Tu fugi de strălucirea unei stele,
Păstrezi săgeţile urii în rastele
Ca să le foloseşti când vrei 
Ca arme de atac,
Dar eu... nu mai pot să tac,
Nu vreau să fac doar ce vrei tu;

Te-ai cam obişnuit 
Cu dezamăgirea,
Preferi să laşi 
Să moară fericirea,
Pui graniţe-ntre noi, 
Fugi de cuvântul „doi”,
Îți place să stai 
În mlaştină, în noroi;

Lăstari de soi 
Nu prea mai sunt
În sufletu-ţi cândva
Puţin mai blând,
Acum eşti 
Ca un sloi de gheaţă,
Te bucuri când 
Te răsfaţă singurătatea,
Iubeşti minciuna, nedreptatea;

În braţele tale 
Vrei să încapă Infinitul
Dar nu va încăpea decât sfârşitul
Unui capitol frumos;
Te vei pierde în prezentu-ţi odios, 
Viitoru-ţi va fi dureros;

Timpul nu te va ierta, 
Va ninge peste inima ta, 
Aşa cum a nins ani la rând,
Te vei trezi cândva 
Tot singur, plângând,
Iubirea îţi va fi alături
Doar în gând!


Toate drepturile rezervate © Crisastemis
Din Volumul - Castele de nisip