Doar în vise, în povești, în poezii
Prin Sistemul planetar
Se plimbă luna,
Ca un bob de mărgăritar,
Un nor solitar trece
Pe lângă ea nepăsător,
Zarea toată este întunecată,
Ziua îşi schimbă iar veșmântul,
E noapte, dar nu pe întreg pământul;
La tine-n inimă,
Este o nouă caldă dimineaţă,
În inima mea ninge
Cu flori de gheaţă,
La tine-n suflet
Este vreme senină,
În sufletul meu, nu mai
Pâlpâie nicio lumină.
Depărtarea, ca o hoaţă
Ne-a furat iubirea,
Tu străluceai pe cerul vieții mele
Ca o stea de diamant,
Dar ai dispărut
Din capitolul fascinant
Din cartea-mi scrisă
Cu lacrimi căzute pe asfalt,
De-atunci, locul tău
A rămas vacant...
Privesc decorul deprimant,
Văd ca prin ceaţă zâmbetul
Tău şarmant;
Uneori, credeam
Că eşti prea arogant,
Dar era doar o mască
Pe care o purtai când nu voiai
Să recunoști că mă iubeşti;
Din înălțimile cereşti
Se-aude fâlfăit
De aripi îngereşti,
Muzica iubirii încă răsună,
Soarele fericirii noastre
Nu vrea să apună
Chiar dacă trebuie
Să lupte cu întunericul;
Aș vrea să îmi întreb
Sfetnicul ce să fac,
Cum să-i vin dorului de hac,
Dar am un gol în stomac,
Mi-e frică să spun ceva,
Am prea mult trac,
Mă ia amețeala,
Mă doare creierul...
Parcă mă plimb
Cu telefericul printre stele;
Aş vrea să fur câteva din ele
Ca să le port în loc de mărgele,
Poate-am să trec mai ușor
De clipele reci și grele;
Ştiu, punctele noastre
Cardinale se pot întâlni
Doar în visele frumoase, în poveşti,
În poezii, pe malurile mărilor
Cu perle sidefii
Când raze argintii de lună
Peste noi coboară,
Când depărtarea
Nu ne mai e adversară...
Totuşi, simt
Că-mi eşti aproape
În nopţile însingurate,
În zilele minunate când îmi trimiţi
Câte-o scrisoare, când îmi desenezi
Fluturi, flori şi inimioare...
Ştiu că în iubirea-ţi mare
Pot să mă adăpostesc de fiecare dată
Când de tristeţe mă lovesc...
Ştiu că nu greşesc că te iubesc,
Că te voi iubi mereu,
Căci tu eşti bucuria sufletului meu!
Toate drepturile rezervate © Crisastemis
Din Volumul - Castele de nisip

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu