Un gram de fericire
Pe cărări de vise,
Prin pagini de poveÅŸti nescrise,
În spatele unor uşi închise
Sunt inimi aprinse de dor;
Prin păduri este alarmă,
Şuieră iar vântul, provocând
Câte o mică dramă...
Timpul, e ca o pasăre
Cu aripi de alamă,
Zboară fără să ne bage-n seamă
Căci n-are teamă
De nimeni, de nimic...
Prin ochiul mic al unui geam
Văd picuri de ploaie, căzând
Dintr-un nor negru, infam,
Avem nevoie de un gram fericire
Ca să putem trece
Examenul de absolvire
În lupta cu viaţa!
Toamna şi-a dat arama pe faţă,
Ne-nvăluie în ceaţă
În fiecare dimineaţă,
Iar noaptea ne dă fiori
Căci stelele-s alungate de nori;
Cerul e mereu întunecat,
Copacii nu mai sunt
Verzi ca altădat',
Florile s-au uscat,
Rândunelele-au plecat,
Apele râurilor s-au tulburat...
Decorul naturii, cândva fermecat
S-a schimbat subit,
Ploi de argint cad necontenit;
Frunze ruginii
Dansează pe alei pustii,
Ne rătăcim printre iluzii,
Printre nostalgii,
Ne simţim ca peştii pe uscat...
Frigul ne-a condamnat la tăcere,
Ne ispăşim pedepsele,
Dar nu putem scăpa de durere...
Nu-i nicio plăcere sa vezi mereu
AcelaÅŸi spectacol, ca la Matineu!
Mai bine aprindem focul în şemineu
Şi ne rugăm la Dumnezeu
Să trecem peste toate cu bine;
Mâine va fi o nouă zi,
Poate ceaţa se va risipi
Şi soarele va răsări!
Toate drepturile rezervate © Crisastemis
Din Volumul - Castele de nisip

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu