Dacă tu n-ai fi
Dacă tu n-ai fi,
Eu nu aş mai putea pluti
Deasupra mărilor albastre,
Ar fi atât de triste vieţile noastre!
Dacă tu n-ai fi,
N-aş mai putea iubi răsăritul,
M-aş disipa ca un nor
În asfinţitul violet, încet, încet;
Dacă n-ai face parte
Din planul meu secret,
Nu te-aş mai păstra
Ca pe o stea în al meu suflet,
Nici pe umăru-mi drept
Ca pe un epolet...
Dac-ai fi fost un biet ascet,
Eu aș fi fost o pustnică nebună,
Aş fi urlat ca o lupoaică
În fiecare noapte
La stele, la lună...
De n-ai avea inima
Atât de bună,
Atât de bună,
În mine ar fi furtună
În fiecare zi din săptămână
A fiecărui an;
Dacă n-ai fi
Ca lava unui vulcan,
Dacă nu m-ai săruta mereu
Cu foc și patimă
N-aş mai avea atâta elan,
Aş fi ca un buştean
Căzut la pământ,
Aş uita cum mă cheamă,
N-aș mai ști cine sunt!
Dacă tu n-ai fi,
Frunzele de măslin s-ar veşteji,
Pădurile verzi s-ar usca,
Oceanul fericirii ar fremăta;
Dacă mâine n-ai veni,
De dorul tău, m-aș topi
Ca o lumânare,
N-aş mai arde cu putere
De n-aş visa non-stop
La blânda-ți mângâiere!
La blânda-ți mângâiere!
Dacă tu n-ai fi lumina zorilor de zi,
Cu întunericul m-aş contopi,
Nu aş mai fi ceea ce sunt,
M-ar doborî viscolul crunt
Al singurătăţii,
Aș cădea în abisul tristeții,
Mi s-ar scurta firul vieții!
Toate drepturile rezervate © Crisastemis
Din Volumul - Castele de nisip

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu