Până la moarte / Crisastemis

Până la moarte

Aş vrea să ne iubim 

Până la moarte,

Să uităm de griji, 

De singurătate...

Iubite, te visez 

În fiecare noapte!

Dimineaţa, când îmi beau

Cafeaua cu lapte

Îmi zboară gândul

Tot la tine...

Am început să scriu

Pe foi veline tot ce simt;

Presimt că vei veni

Odată cu primăvara

Viitoare, că-mi vei lua 

De pe inimă povara mare

Pe care am cărat-o 

Atâţia ani...

Iubite, noi nu suntem 

Cleptomani, nici grandomani, 

Dar fără iubire 

Parcă suntem orfani!

Când navigam pe Marea Vieţii

Cu Vaporul iubirii 

Eram căpitani, acum suntem

Doi arbori riverani,

Rădăcinile ni s-au uscat,

Malurile noastre s-au surpat... !

Aş vrea să ne iubim ca altădat'

Să vii la mine ca la Pomul lăudat,

Să fii un împărat dintr-o poveste,

Iar eu o împărăteasă fără zestre,

Căci tot ce vreau să-ţi dau este iubire,

Amestecată cu fericire...

Iubite, inima mea, 

Sufletul meu, 

Tot ale tale sunt,

Ţi-am spus mereu,

Tu eşti tot ce am mai sfânt

Pe-acest pământ,

Te voi iubi până când

Iubirea noastră 

Va intra-n mormânt!

Toate drepturile rezervate © Crisastemis

Din Volumul - Între dragoste și ură