Eşti mereu în mintea mea / Crisastemis

Eşti mereu în mintea mea

Vântul toamnei 

Suflă din ce în ce mai tare,

Lipsa ta mă doare, tăcerea 

Este ca o armă distrugătoare,

Iubirea pentru tine 

Nu dispare din inima mea;

Îmi amintesc de mâinile tale fine,

De nopțile noastre senine, 

De bucurie pline;

Îți simțeam răsuflarea-n ceafă

De câte ori îmi puneai 

În păr câte-o agrafă, 

Beam amândoi dintr-o carafă 

Cu vin dulce acrișor, 

Apoi ne sărutam cu dor; 

Iubite veşnic călător,

Te-ai rătăcit în alt decor, 

Eşti ca un cascador,

Faci salturi mortale prin timp,

Eu am rămas cu gândul

La anotimpul nostru preferat...

Mi-e dor de vara noastră caldă,

De-albastrul metalizat al mării,

De țărmul cu nisip fierbinte,

Mi-e dor de iubirea-ți exprimată

Prin cele mai frumoase cuvinte!

Aseară te-am aşteptat,

Speram că vii pe-acelaşi drum,

Dar poate ai uitat 

Unde ne-am sărutat 

În noaptea cu lună plină

Când răsunau cântece 

De mandolină și de viori... 

Ochii tăi strălucitori

Îmi dădeau zeci de fiori,

Tremurai când mă priveai,

Mă mângâiai cu drag,

Îmi spuneai că te atrag 

Ca un magnet,

Mă strângeai la piept 

Cu-atâta patos,

Parcă-mi frângeai fiecare os...

Dar ce folos? Tot ce-a fost frumos

Parcă a dispărut, odată cu timpul

Care-a trecut în zbor pe lângă noi,

Totuşi, există speranţa
De-a fi iarăși doi,

Căci eşti mereu în mintea mea,

Iubite, nu te pot uita!

Toate drepturile rezervate © Crisastemis

Din Volumul - Între dragoste și ură