Lacrimile iubirii / Crisastemis

Lacrimile iubirii

Din lacrimile albe

Care au curs din ochii mei,

Au răsărit doi ghiocei,

Focul dragostei 

Se-aprinde instantaneu

Când trebuie să lumineze

 Drumul tău;

Din lacrimile mari

Care-au căzut cândva

Ca frunzele în calea ta,

Am făcut covor de stele,

Ca să-ţi însenineze nopţile

Întunecate;

Din lacrimile calde

Rătăcite printre şoapte

Când te căutam

În zilele însingurate

Din iernile tulburate, 
Am făcut cerneală roșie 
Cu care am scris o carte de poveşti
De care să-ți amintești mereu, 
Iubitul meu..

Din lacrimile nestinse

Pierdute prin vise,

Când te-așteptam 

Cu luminile aprinse,

Cu brațele întinse, 

Cu ochii ridicați către cer, 

Ți-am făcut un giuvaer...

Din lacrimile-albastre

Vărsate pentru tine,

Am ridicat un pod 

De piatră peste suspine 

Ca să te întorci la mine,

Să mă iubești ca la-nceput...

Din lacrimile care n-au căzut, 

Dar vor cădea, până când

Vei reveni în viața mea,

Voi face tablouri minunate,

Florile iubirii vor fi pictate

Doar pe pânze aurii...

Din lacrimile-mi argintii

Voi face câțiva nori,

Te voi învăța să zbori,

Nu te voi lăsa să cobori

Din înaltul cerului,

Ne vom plimba hai hui mereu

De mână cu Îngerii iubirii,

Trimiși la noi de Dumnezeu!

Toate drepturile rezervate © Crisastemis

Din Volumul - Între dragoste și ură