Printre vise şi speranţe / Crisastemis

 

Printre vise şi speranţe

Iernile tale-mi 

Răscolesc sentimentele,
Dispare dintr-o dată liniştea,
Se-aşterne zăpada 

Peste lumea mea;
Sunt tulburată 

Ca o mare înspumată,
Dar n-ar fi pentru prima dată
Când mă rătăcesc 

Printre vise şi speranţe;

Nu pot să stăpânesc 

Amintirile
Care mă rănesc de câte ori
Privesc poza ta,
Mă doare lipsa-ţi şi tăcerea
Care-i ca o pânză 

De păianjen
În care mă simt prinsă,
Inima mi-a fost atinsă
De săgeata dragostei;

S-au scuturat 

Florile de tei,
Trec ani uşori sau grei
Şi nu ştiu dacă 

Mă mai vrei,
Dacă mai iei 

Iubirea-n serios;
Ce folos că eu te iubesc
Ca pe o rază de lună
Strălucitoare? 

Ştim amândoi
Că iubirea 

E uneori înşelătoare.

Oare putem repeta
Povestea mea şi a ta?
Am să-mi pun o dorinţă
Când va apărea 

Prima stea
La începutul nopţii,
Poate voalul ceţii
Va dispărea, 

Poate privirea ta
Mă va căuta, 

Poate inima-ţi
Încă mă doreşte 

Ca pe un soare,
Ca pe lumina 

Care nu dispare
De pe cerul dimineţii;

Nu vreau să-mi irosesc 

Anii tinereţii,
Nici să vărs lacrimi 

În lacul tristeţii,
Vreau să dărâmăm
Pereții, zidurile dintre noi,
Să fugim departe amândoi,
Să fim doi porumbei 

Care se iubesc
Luptând 

Cu tăvălugurile vieții
Atunci când ne lovesc,
Să uităm 

De chinul pământesc.

Nu vreau să te amăgesc,
Vreau să pornesc 

La drum cu tine, 

Să nu ne temem
De ziua de mâine,
Nici de ce va urma,
Iubirea ne va-ncălzi sufletele
Dacă ne vor bate inimile
În același ritm,
Vom face din iarnă
Cel mai frumos anotimp.


Toate drepturile rezervate © Crisastemis
Din Volumul - Pe aripi de vis