Raza de speranţă

Voalul negru al tristeţii
Ne-acoperă ochii uneori,
Urâciunea singurătăţii,
Ne împresoară adeseori;

Nori înceţoşaţi, ne-apasă
Pe umerii înguşti sau laţi,
Suntem pişcati 
De spinii răutăţii,
În faţa nedreptăţii 
Rămânem nemişcaţi;

Iubirea ne joacă feste
Când se ascunde
După străine ferestre,
Visele noastre tind
Către înălţimi celeste,
Dar nu mai avem
În suflete nicio zestre;

Amintirile, parcă ne sufocă,
Emoţiile, au împietrit 
Ca o rocă,
Căutăm prin gunoi 
Raza de speranţă
Pe care o vrem înapoi;

Flacăra iubirii 
Nu prea mai arde-n noi,
Fără iubire suntem 
Singuri şi goi,
Dar nu trebuie 
Să ne împroşcăm
Inimile cu noroi,
Trebuie să rămânem 
Puri, amândoi...
Hai să dăm timpul înapoi,
Poate regăsim 
Speranţa din noi!

© Crisastemis
Din Volumul - Contraste