Prinse cu zale albastre
Din ceruri, de la astre,
E casa noastră iubirea,
În noi trăieşte fericirea;
Sunt trupurile noastre
Înlănţuite de iubire,
Dorinţele noastre pure
Nasc uneori gânduri impure:
Gânduri de a ne contopi cu Universul
Şi timpului să-i oprim mersul;
Vrem să-l facem melc, să meargă-ncet,
Să nu avem niciun regret
Că ne iubim, că pe Tărâmul Fericirii
Noi vrem etern să locuim.
Hai să distrugem cu al nostru gând
Tot ce-i urât pe-acest pământ,
Să facem mormânt sufletelor necurate
Şi celor mai mari păcate!
Hai să zburăm spre libertate,
Să îngropăm trădarea,
Să ducem moartea în pustietate,
Hai să ne scăldăm în bunătate!
© Crisastemis
Din Volumul - Contraste / Apărut 2016
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu