Furtuna inimii

Prin creierii mei suflă vântul,
De pe buze mi-a pierit cuvântul
De când iubitul meu a dispărut
Ca soarele umbrit de nori...
Mi-e dor de ochii lui strălucitori
Ca stelele, mi-e dor de buzele
Moi, care mă sărutau,
Mi-e dor de păsările
Care-n cor cântau melodia iubirii,
Mi-e dor de bătăile inimii
Care-mi sărea din piept
Când mergeam pe drumul drept
Ce mă ducea la el...
Mi-e dor să-mi spună <Iubiţel>,
Să stăm niţel îmbrăţişaţi,
De valurile iubirii să fim luaţi;
Dar e furtună în inima mea,
De când a dispărut dragostea
Şi iubitul meu odată cu ea.


© Crisastemis
Din Volumul - Iluzii și deziluzii