Iubire, tu...

Mi-ai trimis un sărut,
Dar nu l-am prins din zbor,
Ai fost al meu conchistador
Călătorind prin visele-mi,
Pe continentele îndepărtate,
Apoi mi-ai fost ambasador
Când aveam nevoie de libertate;

Mi-ai trimis mereu câte-o scrisoare,
Chiar şi atunci, în clipele de disperare,
Când dorul meu era prea mare,
Când tăcerea era asurzitoare;

Mi-ai fost cărare spre Infinit,
Chiar dacă uneori m-ai amăgit,
Iubire, tu m-ai călăuzit
Spre lucruri minunate,
M-ai ferit de multe ori de moarte;
În clipele-mi însingurate
Te simţeam atât de-aproape!

Iubire, oricât ai fi de păcătoasă,
Inima mea, îţi este casă
Şi n-am să te gonesc
Din sufletu-mi, pe care uneori
Nu pot să-l stăpânesc;
Iubire, pentru tine eu trăiesc!


© Crisastemis
Din Volumul – Iubire fără sfârșit