Fără bilet de-ntors

Trenuri pline cu suspine
Şi sute de fiori,
Vagoane plecate din gări
În fiecare noapte sau în zori...

Drumuri care duc spre nicăieri,
Pasageri obosiţi, de boli chinuiţi;
Oameni sătui de viaţă
Care nu mai au nicio speranţă.

Călătorii doar dus,
Fără bilet de-ntors,
Sute de lacrimi
Ca la robinet au curs
Și încă vor mai curge
Peste zidurile tăcerilor;

Visele s-au aruncat
De pe terasele blocurilor,
Cuvintele frumoase
S-au înecat
În lacurile tânguielilor,
Sufletele se ucid
Cu ură sub formă de acid,
E un război neîntrerupt
Al orgoliilor;

Zăpezile munţilor
Au acoperit
Câmpiile de flori,
Spinările sclavilor
Sunt biciute de mii de ori
De cruzimea stăpânilor;

Banul e încoronat
Ca Rege al tuturor,
Inimile se sting de dor,
Iubirile se prăbușesc și mor.

© Crisastemis
Din Volumul – Iluzii și deziluzii