Fiori de dor

Este aproape miezul nopţii,
Se-aude scârţâitul porţii,
Te-aştept ca de fiecare dat'
Îmbrăcată în alb... Pe pat
Petale de trandafiri,
Musafiri: doar câţiva fiori de dor
Care nu apar întâmplător...

Vino iubirea mea,
Te iubesc mai mult
Decât îmi iubesc viaţa!
Tu eşti tot ce îmi doresc,
Inima nu pot să mi-o stăpânesc,
Bate atât de tare,
Te simte de la mare depărtare!

Deschid radioul,
Tangoul ne îmbie la dans,
Spre tine fac un pas,
Te sărut pe nas...
Tu mă iei în braţe,
Începe povestea 
Cusută cu aţe albe şi roşii; 
 
Închid ochii, îmi amintesc
Jocul nostru secret,
Te ating încet pe piept,
Simt că pot să zbor...
Mă strângi uşor de mână,
Pe pământ este furtună,
Dar eu sunt în al nouălea cer,
Iubirea vine în pas alergător...

Te aşezi pe covor
Şi-mi mângâi picioarele,
Eşti strălucitor ca soarele,
Mă faci să strălucesc şi eu
Când mă săruţi instantaneu...

Trupurile noastre se ating,
Focurile din noi se încing,
Flăcări în mine,
Dorinţe arzătoare în tine...

Iubitul meu, îmi eşti atât de drag,
Te-aş aştepta mereu în prag
Cu uşa inimii deschisă,
Ţi-aş dărui fericirea promisă
De luni şi ani de zile...

Tu eşti atât de preţios
Şi dulce ca un strugure zemos
Din care se face vin,
Cu tine-aş vrea să închin
Câte-un pahar
În fiecare zi din calendar...

Eşti cel mai frumos dar
Pe care viaţa mi l-a oferit,
Eşti ca un pom înflorit
La umbra căruia mă aşez
Când e arşiţă afară,
Eşti adierea zefirului
De primăvară,
Eşti floarea rară
Care nu va dispărea
Din inima mea!


© Crisastemis
Din Volumul - Iluzii și deziluzii

Aceasta este varianta a doua a poeziei 
<Păcatul fără de păcat>
Din Volumul - În labirintul iubirii
Apărut 2015