Fără măsură

Eu nu credeam
Că mai pot iubi,
Până când ai apărut
Tu, cu tolba-ţi 
Plină de bucurii;

De-atunci,
Nu mă mai rătăcesc
Printre nostalgii,
De câte ori îţi văd ochii,
M-aprind ca stelele-aurii;

Avându-te pe tine,
Pot să fiu sigură pe mine,

Iubirea ta, este

Fericirea şi liniştea mea;

Pentru sărutarea ta
Aş da toată averea mea,
Iubite, un surâs de-al tău
Înseninează cerul trist al meu;

Îmbrăţişarea-ţi plină
De căldură
Mă face să te iubesc
Fără măsură,
Tu eşti ca o geamandură,
Stăvileşti apele tulburi
Pline de ură;

Când e furtună
În gândurile mele
Şi lacrimile
Vor să-mi acopere ochii,
Tu îmi faci rochii
Din petale de flori,
Iubite, tu-mi pictezi
Viaţa-n culori...

Îmi faci sărbători
Din toate zilele,
Iar nopţile
Mi le înnobilezi
Cu iubirea-n care crezi...

Şi nu, nu visezi,
Nu e doar o iluzie,
Iubirea noastră
E cât se poate
De adevărată,
Mereu îţi voi dărui
Iubire nelimitată!


© Crisastemis
Din Volumul – Iluzii și deziluzii