Dorințe nebănuite

Iubitul meu 
Cu ochi frumoși
Ca zările albastre senine,
Mi-e tare dor de tine!

Mi-e dor 
De mângâierea-ţi
Şi degetele-ţi fine,
Mi-e dor să îmi usuci
Cu o suflare, ca o boare
De primăvară,
Lacrimile cristaline
Ce cad din ochii mei
În fiecare seară...

Mi-e dor 
De zecile de scântei
Care sar din ochii tăi
Și aprind în mine
Dorințe nebănuite,
Mi-e dor de gura ta
Sărutând buzele 
Mele pecetluite…

Iubite, sentimentele
Mi-au fost prea mult 
Timp hăituite,
Șoaptele de iubire
Au fost mereu înflorite…

Acum, vreau 
Să aud din gura ta
Cuvinte încă nerostite,
Vreau să văd 
Fructele pârguite
Din obrajii tăi…

Iubite, 
Vreau ca pașii mei
Să se întoarcă
Din drumurile abrupte,
Vreau să stau pe loc,
Să-ţi intru în joc...

Vreau să mă iubești
Ca și cum ar fi prima oară,
Vreau să uităm
De viața noastră amară;
Și chiar de-o să mă doară
Când mă vei părăsi,
Tot la fel te voi iubi!

© Crisastemis
Din Volumul – Iubire fără sfârșit