Ce bine-ar fi!

Ce bine-ar fi
Să mă iubeşti zi de zi,
Iar nopţile,
Doar lângă mine să stai,
Să-ți fiu o parte din Rai!

Ce bine că erai
La capătul drumului
Şi mă aşteptai,
Ce bine că visai
Că ți-eram paharul 
Plin cu apă vie
Din care sorbeai cu-n pai!

Ce bine că mă ai,
Ce bine că te am,
Când nu credeai
Când nu speram;

Ce bine că te voi avea
Toată viaţa mea,
Căci n-aş putea
Să iubesc pe-altcineva!

Ce bine-ar fi
Să te rătăceşti
În braţele mele
În zori de zi,
Ce minunat ar fi
Dacă sentimentele
Ne-ar putea călăuzi
Să trecem peste 
Clipele pustii;

Ce bine-ar fi 
Să mă-nţelegi
Când nu vreau
Să mă iau după legi,
Când vreau să fac
Doar ce-mi dictează inima;

Ce bine-ar fi dacă ai vrea
Să stau mereu în preajma ta,
Să fiu lumina dintr-o stea
Ce licăreşte-n inima ta!

Ce bine-ar fi
Să nu mă părăseşti,
Să ştiu că de dorul meu
Poţi să înnebuneşti,
Să fiu sigură că nu glumeşti
Când îmi promiţi
Că n-ai să mă părăseşti;

Ce bine că îmi eşti
O filă dintr-o carte cu poveşti
De care nu mă plictisesc,
Ce bine că te iubesc!

© Crisastemis
Din Volumul - Iluzii și deziluzii