Călătorii

Galaxii, milioane de stele,
Lumini și umbre, 
Ca niște firicele,
Soare și Lună, ploi, furtună;
Lumina albă a zilelor,
Albastrul sau negrul nopților,
Pământul, ca un măr rotund,
Lăstarul fericirii, 
Adesea nefecund;
Iluzii, mici castele de nisip
Care pot fi dărâmate
De vitregiile vremurilor,
Dorul profund, alungat de
Răceala inimilor;

Călătorii în spaţiu şi timp,
Paşi prin zăpada iernii,
Crudul anotimp
Care ne-ngheaţă visele,
Iubirile, care se sting
Ca lumânările lăsate-n frig;
Vântul aprig, care
Ne pătrunde-n oase,
Momentele frumoase
Sau furtunoase
De care avem parte adeseori,
Albele ninsori care ne-acoperă
De prea multe ori,
Cerul de azur,
Mult prea plin de nori;

Noi doi, neobosiţi alergători
Într-o cursă fără final
Dorind să atingem un ideal
Care de multe ori e prea banal;
Un act adiţional
Adăugat la contractul cu viaţa,
Şnurul sau aţa
De care ne agăţăm anii, 
Clipele, speranțele,
Aripile de porumbei
Care ne cresc
Din pricina dragostei;

Clopoţei de argint, 

Fiori, vorbe de alint
Pe care le păstrăm în suflet
Sau le lăsăm în trecut;
Un drum străbătut pe jumătate,
Un pas înainte, doi în spate,
Înţelegere sau adversitate,
Iubire, ură... Viaţă, moarte.


© Crisastemis
Din Volumul – Iluzii și deziluzii