Apogeul iubirii

Femeie, floare frumoasă,
Tu luminezi orice casă,
Eşti o aleasă
Din sutele de mii
De specii de femei,
Pe tine-aş da bani grei,
Vreau doar să mă iei
O dată-n braţe...

Inima mea vrea să se agaţe
De inima ta, prinsă în aţe
Şi şnururi fine,
Femeie cu sărutări divine,
Eu uit de mine
Când te privesc pe tine!

Dealuri, munţi şi coline
Străbat, ca să ajung la tine,
Doar mângâierile tale fine
Pot să mă aline...

Femeie plină de voluptate,
Pentru tine mi-aş face şi rate,
M-aș împrumuta de bani
Să-ți cumpăr diamante,
Te-aș iubi noapte de noapte...

Ți-aș da averile mele toate
Doar ca să te spăl pe spate,
Vreau să mă iubeşti
Măcar pe jumătate
Din cât te iubesc eu...

Cu tine-ajung la apogeu,
Când mă priveşti
M-aprind instantaneu
Chiar dacă n-am chibrit...

Femeie, sunt gâtuit,
Sufletul mi-e strivit
Din cauza durerii!
Cu tine, clipa plăcerii
Este ca briza primăverii...

Şi merii şi perii înfloresc
Când tu mă laşi să te iubesc,
Femeie, înnebunesc
De nu mă laşi
Să mă hrănesc
Din stropul de iubire
Ce tu-l prefaci
Într-un ocean de fericire!


© Crisastemis
Din Volumul – Iubire fără sfârșit