Păstrează-mă

Iubitul meu,
Păstrează-mă
În sufletul tău,
Să-ţi fiu eu
Dorul cel greu,
Păstrează-mă
În inima ta mereu;
Să-ţi fiu floare de cais
Sau un colţ de Paradis,
Să-ţi fiu albastrul iris...

Păstrează-mă în al tău vis,
Sau într-un vers de nedescris
Pe un preţios papirus;

Păstrează-mă în mintea ta,
Ca pe o noapte albă
Cu cer de diamant
Şi stele de smarald,
Fă-mă o şipcă dintr-un gard
De care nu va trece nimenea,
Fă-mă bariera ta,
Să treci când vrei peste mine
Şi când ţi-e rău
Şi când ţi-e bine.

Păstrează-mă iubite
În gândurile tale,
Când vei sta 
Cu lumea la taclale,
Pe ale iubirilor tarlale;
Păstrează sărutările mele
Pe buzele tale
Catifelate de trandafir,
Păstrează-mă
Ca pe adierea de zefir;

Să-ţi fiu eu primăvară
Și floare parfumată rară,
Doreşte-mă ca pe o vară
De neuitat;
Păstrează-mă ca altădat'
Ca pe aurul curat,
Ca pe argintul strecurat;

Ţine-mă iubite
În braţele tale,
Până când moartea
Ne va da târcoale
Iar noi îi vom da la gioale;
Păstrează-mă
În buzunarele tale goale,
Când nu ai nici două parale,
Calcă pe mine, ca pe iarba moale,
Când ploaia cade agale
Pe pământul uscat;

Să-ţi fiu Tărâmul fermecat
La care mereu ai visat
Şi la care nu ai renunţat...
Iubeşte-mă,
Ca un adevărat bărbat,
Frumos, tandru şi galant;
Păstrează-mă iubite
Cum te păstrez şi eu,
În inima şi-n sufletul meu!

© Crisastemis
Din Volumul – Iubire fără sfârșit