Iubirea noastră

Iubirea noastră
E o jumătate albastră
De cer,
Un petec de pământ,
Pe care ne plimbăm
Cântând...

E-un gând şi o dorinţă,
O simplă adeverinţă
Cu care ne putem apăra
De orice suferinţă.

O singură fiinţă
Suntem noi doi,
Ne iubim,
Fără să privim înapoi,
Tristeţea noastră a dispărut
În vremurile de demult...

Noi doi,
Petale de trifoi
Aducătoare de noroc,
Rădăcini adânci antişoc,
Trunchiuri
Şi inimi de brazi
Purtate ca breloc...

Noi rezistăm
La orice temperatură,
Când tu mă săruţi pe gură
Este o-ntreagă aventură,
Îmi dai iubire fără măsură,
Eu te servesc cu fericire
Din cea mai mare lingură...

Noi nu ne certăm niciodată,
Dragostea ta,
E-atât de minunată,
Nu intră decât
Pe poarta descuiată
A inimii mele...

Doar tu ai cheia lacătelor mele,
Tu îmi alungi dorurile grele
Printre sutele de virgule şi ghilimele

Din povestea-ţi de iubire...

Doar tu mă doreşti în neştire,
Nu-mi dai de ştire
Când vrei să vii să ne iubim,
Îmi scrii scrisori,
Dar te semnezi <un anonim>...

Cu tine plutesc mereu
Pe mare şi pe uscat,
Tu, pentru mine te-ai abandonat,
Eu, pentru tine m-am uitat.

Noi ne iubim
Ca nimeni altcineva,
Nu ne trebuie bogăţia,
Nici talanţii altora,
Tu eşti al meu, eu sunt a ta.

Iubirea ne este de ajuns,
Nu avem clepsidră
Pentru timpul scurs
Şi nici foaie de parcus...

Avem un singur drum
Pe care mergem împreună,
Tu, prinţul meu,
Eu, zâna ta cea bună...

Când este soare sau lună,
Pe vreme rea sau bună,
Noi ne scăldăm în adevăr,
Nu în minciună.

Iubirea noastră,
Frumoasă
Pasăre măiastră,
Care ne cântă la fereastră.

© Crisastemis
Din Volumul – Iubire fără sfârșit