Încă îţi mai scriu

Iubire, cu lacrimi în ochi,
Încă îţi mai scriu,
Sunt ca un câmp pustiu,
Mi-e Infinitul pământiu
Și Orizontul sidefiu,
Îţi scriu cu un stilou argintiu,
Dar sufletul, mi-e liliachiu.

Îţi scriu, iubirea mea,
Că mi-e dor
De mângâierea ta,
Dacă aş putea,
Poate că te-aş uita...
Dar nu pot să mă dezlipesc
De hârtia, pe care o mâzgălesc
Din greaşeală,
Căci lacrimile-mi sunt negre
Ca smoala topită...
Sunt încă îndrăgostită
De tine, iubirea mea,
A ars cenuşa,
A ars şi focul,
A trecut potopul
Prin viaţa mea,
Dar nu te pot uita,
Nici nu te pot ierta...

Mi-e noaptea
Zbuciumată,
Ziua tulburată,
Gura mea e însetată,
Vrea să bea apă
Din palma ta...
Eu vreau
Îmbrăţişarea-ţi caldă,
Dar inima mea se scaldă
Într-o ploaie rece,
Stropi de durere
Curg peste clipele de tăcere,
Nu mai am putere...

Fluturii mei
Au rămas fără aripi,
Mă lovesc de stâlpi,
De ziduri, de pereţii
Pe care scriu
Numele tău,
Cerul meu e sângeriu,
Soarele, mi-e cenuşiu...

Eu, nu mai sunt
Pe-acest pământ,
Plutesc în vânt,
Mă-mpleticesc
În câte un cuvânt,
Trăiesc... murind
Puţin câte puţin.
Venin... pelin
Prea mult e-n viaţa mea,
Iubire, din cauza ta.

© Crisastemis
Din Volumul – Iubire fără sfârșit