Nu te pot uita

S-a lăsat noaptea

Peste umerii mei,
Mă rătăcesc printre şoapte
Şi paşi pierduţi pe alei,
Te caut prin vântul toamnei,
Prin uscăciunea frunzelor de tei.

Stropi reci de ploaie
Încep să cadă peste ochii mei
Ce nu vor să vadă
decât un cer senin...
Un gust amar de pelin
Simt parcă până în suflet
Şi inima mi-e plină de venin.

Mi-e dor de un zâmbet, de un sărut,
Măcar atât aş vrea să-mi dai...
Aş vrea lângă mine să stai,
Să ne privim, să ne dorim,
ca la-nceput...

Prea mult timp a trecut

De când nu ne-am văzut...

Tăcerea peste noi s-a așternut,

Tristețea parcă a coborât 

Dintr-un nor negru, necunoscut,
Pe drumul iubirii, 
Pe care încă nu l-am străbătut
Până la final...

Ar fi fost ideal
Să fi pus iubirea pe un piedestal
De unde să nu mai poată zbura,
Aş fi vrut să fiu doar eu dragostea ta.

Dar viaţa s-a jucat cu noi,
Sau poate soarta
A vrut să fie aşa...
Dar eu, iubire,
Nu te pot uita!


© Crisastemis
Din Volumul - Ecouri de suflet