duminică, 9 octombrie 2016

Am vrut

Am vrut să mă lepăd de tine
Ca de o boală veche,
Care se cuibărise în mine,
Dar nu am reuşit să trec
de barierele iubirii,
Nici de ale dorințelor 

serpentine,
Fiorii dragostei, erau

roșii ca niște buline,
Ce se plimbau prin inima mea
Şi prin arterele ei fine.


Emoţiile se înmulţeau în mine
Şi îmi zgâriau sufletul, ca nişte feline,
Iubirea pentru tine se cățăra pe mine
Ca pe o scară a valorilor divine.


Am vrut să plec departe,
Dar tu erai la miazănoapte,
Chiar şi la miazăzi,
Îţi zăream chipul în fiecare zi.


Am vrut să îmi acopăr ochii,
Să nu-ţi mai văd privirea,
Dar strălucirea ta,
Trecea peste graniţa mea.


Am vrut să fug de iubirea ta,
Dar şi mai mult mă scufundam în ea,
Dorul de tine mă cuprindea
Şi-n marea iubirii mă lăsa.


Am vrut să mă ascund
În litera unui cuvânt,
Să-ţi scriu versuri de iubire,
Să rămâi în nemurire...


Am vrut să te văd dansând
Pe muzica sufletului meu plăpând,
Dar tu-mi spuneai râzând
Că vrei să evadezi din al meu gând.


Am vrut să te uit,
Dar inima mi s-a împotrivit,
De te scoteam din ea la timp nepotrivit,
Cu altă dragoste, nu m-aș fi obișnuit.


Am vrut să mă cuibăresc
la tine-n suflet,
Ca un copil, sătul de plânset
Pe care nu-l iubeşte nimenea,
Am vrut să fii jucăria mea...


Am vrut să mă iubești nespus,
Să fii al inimii mele supus,
Dar alte iubiri te-au sedus
Și ai plecat departe,
Ca soarele spre apus.


Am vrut să trăiesc în libertate,
Fără să mă tem de moarte,
Dar iubirea ta,
Mă urmărește, oriunde m-aș afla.


Chiar dacă încă trăiesc,
Prin viață, doar bâjbâiesc,
Fără tine, mă rătăcesc
Într-o lume-n care nu mă regăsesc.


De nu ești lângă mine,
Nimeni nu poate să m-aline,
Nu mai am zile senine,
Iar nopțile, de lacrimi îmi sunt pline.


Dimineața, vreau să-ți scriu poeme,
Dar mă încurc în dileme,
Parcă sunt într-o groapă,
la mare adâncime,
Nu mai găsesc nici rime...


Îmi e atât de dor de tine!
Te caut iar și iar,
Printre amintiri și suspine,
Dar poate tu ai uitat de mine...

Totuși, între ziua de ieri și mâine,
A rămas clipa de azi, de acum,
Există speranța de a mai fi cu tine.


Iubitul meu,
Fără tine mi-e atât de greu!
Te caut prin furtuna gândului meu,
Te caut pe potecile sufletului meu,
De nu vei veni acum,
Eu te voi aștepta mereu!




© Crisastemis
Din Volumul - Ecouri de suflet




Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu