Sau măcar aşa cum am visat,
Aş spune că eşti singurul bărbat
De care soarta m-a legat.
De m-ai iubi în zori de zi,
Dorinţele, eu ţi le-aş împlini,
Pe un cal alb de ai veni,
Cu tine-n lume aş fugi.
De m-ai iubi de Sânziene,
Te-aş duce pe-un tărâm
cu Cosânzene,
Ţi-aş soarbe dintre gene
Lacrimile-ţi gemene,
Le-aş transforma în flori galbene.
De mi-ai curge prin vene,
Ca sângele ce-mi clocoteşte,
De mi-ai potoli aorta,
Care de dorul tău zvâncnește...
De te-ai întoarce cât mai repede,
Ai fi râul meu cu apă limpede,
În tine mi-aș stinge focul iubirii
Care mă arde, trecând peste legea firii.
De m-ai săruta doar o dată
Pe tâmpla-mi stângă, sau dreaptă,
N-aș mai pleca de lângă tine niciodată,
Căci dragostea ce ți-o port
Este atât de minunată...
De m-ai iubi ca-ntr-o poveste,
Am zbura spre cer
Cu aripi de păsări măiestre,
Ne-am bucura de fericirea
care ne uneşte,
De soarele ce ne-ncălzește...
De m-ai iubi la început de an,
Am fi împreună încă un an,
Iar dacă am continua aşa,
Iubirea, lângă noi etern va sta.
De m-ai dori măcar cu gândul,
Aş fi un ceas vechi cu pendul,
Ţi-aş spune ora exactă
Doar de m-ai iubi o dată.
De m-ai iubi cu inima curată,
Ţi-aş da dragostea mea toată,
Te-aș face străjer la a mea poartă,
Mi-ai păzi inima nevinovată...
De-aş fi o cetate asediată,
Doar de iubirea ta
Aş vrea să fiu înconjurată,
De-ai fi cu mine încă o dată,
De trecut, eu nu aș mai fi legată,
Nu m-aș mai simți abandonată.
De m-ai iubi, cum nu ai mai iubit,
Aş merge cu tine pe drumul vieţii,
De la început până la sfârşit.
© Crisastemis
Din Volumul - Ecouri de suflet
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu