Nimic nu este întâmplător!

Nimic din ceea ce trăim nu este întâmplător! 

Totul este planificat de undeva de sus. Chiar şi suferinţa ne este dată pentru a înţelege mai bine rostul nostru pe acest pământ. Uneori, trebuie să trecem prin anumite probleme ca să ne putem căli, ca să putem depăşi unele etape dificile din viaţă.
Totul depinde de caracterul fiecăruia, de rezistenţa noastră la greutăţile pe care le putem întâlni de-a lungul vieţii.

Fiecare dintre noi suntem răspunzători de faptele noastre.
În primul rând trebuie să deschidem ochii mari, să fim vigilenţi la persoanele din jurul nostru, care de multe ori ne fac să suferim (fie persoane apropiate, rude, cunoştinţe, prieteni... etc).
Oricum, tot ce ni se întâmplă, este spre îndreptarea noastră pe drumul cel bun. Trebuie să evoluăm atât pe plan spiritual, cât şi pe plan raţional sau emoţional.
Viaţa ne oferă mereu surprize, fie ele plăcute sau neplăcute, dar trebuie să ne descurcăm în fiecare situaţie. Nu trebuie să cădem în depresie sau dezamăgire. Din contră, trebuie să luptăm cu problemele... depășindu-le,  devenim învingători.

Totul în viaţă este trecător.
Iubirea poate fi trecătoare, chiar şi fericirea. Prietenia, la fel... poate fi trecătoare (mai ales când ne dăm seama că unele persoane ne folosesc pentru propriul interes). 
Totuşi, pentru a putea trece de lucrurile urâte din viaţă, trebuie să ne gândim la lucrurile frumoase pe care le-am trăit sau urmează să le trăim.
Dacă de multe ori avem de suferit, trebuie să învăţăm să uităm şi să iertăm greşelile altora. De asemenea, trebuie să învăţăm din propriile noastre greşeli şi să nu le mai repetăm.  
Oricum, suntem liberi să alegem cu cine sau lângă cine vrem să ne petrecem timpul sau viaţa. 
Dar nu trebuie să ne umilim în faţa nimănui, nu trebuie să facem compromisuri de nici un fel. 
Trebuie să avem verticalitate, nu trebuie să ne lăsăm îngenuncheaţi de nimeni şi de nimic.
Dacă avem încredere în noi înşine (însăne), ne putem clădi singuri fericirea, pas cu pas.
Se întâmplă, (cam rar) e adevărat, să cunoaştem şi persoane bune (pozitive) pe parcursul vieţii noastre. Ne putem da seama după sentimentele pe care le nutrim vis-a-vis de acele persoane. Pe unele parcă le cunoaştem din alte vieţi (pot fi sufletele noastre pereche, îngerii păzitori sau salvatorii). 
Aceste persoane ne pot ajuta să trecem mult mai uşor de anumite etape critice din viaţa noastră. Putem rămâne lângă aceste persoane toată viaţa, sau ne putem despărţi de-a lungul timpului, fiecare urmându-şi drumul ce mai rămâne de făcut.
Fiecare avem un destin de urmat, un drum mai greu sau mai uşor de parcurs.
Dar nu trebuie să ne speriem sau să abandonăm lupta cu greutăţile. Trebuie să învăţăm cum să ocolim fiecare obstacol care ne apare în cale.
Trebuie să privim înainte cu seninătate, indiferent ce ne aşteaptă.

Viaţa este un dar binecuvântat, ca şi iubirea de altfel. Am primit aceste daruri, trebuie să ne bucurăm de ele cât mai mult cu putinţă.
Fără iubire, lumea nu ar exista.
Fără emoţii, fără sentimente, am fi ca animalele, am trăi în haită şi ne-am sfâşia la un moment dat.
Trebuie să trăim în armonie cu natura, cu tot ce ne înconjoară.
Trebuie să preţuim iubirea şi viaţa.
Din iubire se nasc vieţi, din vieţi se nasc generaţii, lumi, universuri.
Suntem creaţi cu un scop pe acest pământ. Totul este planificat de la început, până la sfârşit.
Trebuie să ne bucurăm de fiecare clipă şi să încercăm să ne-o înfrumuseţăm!

Nu încetaţi să visaţi!
Nu încetaţi să speraţi!
Nu încetaţi să iubiţi!
Nu uitaţi să fiţi fericiţi!


© Crisastemis