Dorul de tine

Trec ani după ani,
Mă lovesc de amintiri
Ca de nişte bolovani,
Prin negurile vremurilor
iar mă pierd,
Ca într-un clocot fierb.

Sufletu-mi arde de dor,
Sunt un veşnic călător...
Caut drumul spre tine
Dar paşii mă duc 
pe drumuri străine,
Furtuna iubirii,
Se ţine scai de mine.

Inima nu mă lasă să te uit,
Sufletul mi-e amorţit,
Glasul meu a tăcut,
Ce mult timp a trecut
De când nu te-am văzut!

Stropi reci de ploaie
Cad parcă dintr-o albie,
Cerul e acoperit de nori,
Lacrimi mari se scurg
Pe-ai mei palizi obrăjori,
Nu pot să mă stapânesc,
Cu tine în gând vorbesc,
Cât de mult te iubesc!

Nu am crezut că te rănesc
Iubindu-te atât de mult!
N-am vrut decât să te ascult,
Să fac cu tine legământ
Că ne vom iubi
Până când timpul se va opri.

Dar parcă timpul s-a oprit deja
De când ai dispărut din viaţa mea,
Nu îmi mai găsesc liniştea,
Mă uit zilnic la fotografia ta,
Doar aşa îmi pot alina suferinţa.

Trec săptămâni după săptămâni,
Cad frunzele din arborii bătrâni,
Mi-e dor de tine, de luni până luni.

Câte furtuni trebuie să mai înfrunt,
De ce nu spui măcar un cuvânt?
De ce nu-mi scrii c-ai să revii,
Că ne vom iubi ca-n prima zi?

Am început să urăsc singurătatea,
Urăsc ziua, urăsc noaptea...
De ce nu eşti lângă mine?
Doar tu îmi faci clipele senine,
Doar lângă tine simt că trăiesc...
Cât te doresc!
 
Trăiesc un coşmar de nedescris,
Nu-mi mai apari nici măcar în vis,
Pe perna ta, cu lacrimi eu am scris
că te iubesc,
Că mă topesc de dorul tău, iubitul meu!

Am să te-aştept,
Căci nu am niciun regret,
Oricât ai vrea să mă scoţi
din viaţa ta,
Nu vei putea să te ştergi
din inima mea,
În sufletul meu,
E scris pe veci numele tău!


 © Crisastemis
Din Volumul - Printre nostalgii