Ce-a mai rămas?

Iubitul meu de peste hotare,

Din iubirea noastră mare

A rămas doar o durere apăsătoare...

Depărtarea și-a spus cuvântul,

Ai fost lângă mine,

După cum a bătut vântul...

Te-ai schimbat

Așa cum se schimbă anotimpul,

M-ai făcut să îmi pierd timpul

Așteptându-te, crezându-te,

Iubindu-te...

Acum, suntem două păsări

cu aripile frânte,

Două frunze de stejar veştejite,

Suntem două suflete pierdute

Din două trupuri cu inimile rupte.

Ne-am pierdut în marea iubirii

Dar nu ne mai găsim,

Prin întunericul răutății rătăcim

de atâta timp...

Nu mai avem timp să ne întâlnim,

Nu mai avem chef să ne iubim...

Chiar dacă am fost două secunde

din acelaşi minut,

Roata vieţii peste noi a căzut,

Puritatea din noi a dispărut,

Frumuseţea sufletelor noastre a pălit.

Ce-a mai rămas din iubirea noastră?

O lacrimă, o floare uscată în glastră,

Un imposibil zbor de păsăre măiastră,

Sau o părere foarte proastă... ?

 © Crisastemis
Din Volumul - Ecouri de suflet

What's left?

My beloved from far away,
From our big love remained
Only a oppressive pain...
The distance separated us,
You were with me,
As the wind blew...

You've changed
As the season changes,
You made me lose my time
Waiting for you, believing you,
Loving you...

Now, we are two birds
with broken wings,
Two oak leaves withered,
We are two lost souls
From two bodies with broken hearts.

We have lost in the sea of love
But we don't find us, each other,
We wander through the darkness of evil
of so long...
We don't have time to meet,
We're not in the mood to love...

Even though, we was same two seconds
from the same minute,
The wheel of life has fallen upon us,
The purity of us disappeared,
The beauty of our souls was distroyed.

What's left of our love?
A tear, a dry flower in a vase,
An flight impossible, of bird?
Or a very bad opinion?

© Crisastemis