În sufletu-mi şi inima-mi,
Ce au rămas cam goale
Din cauza noilor tale iubiri ideale,
Care într-o zi, îţi vor fi fatale...
Nu vreau să te mai întâlnesc
pe a iubirii cale,
Vreau să alung tristeţea
La răscrucea punctelor cardinale,
Şi să îngrop cenuşa rămasă
Din focul stins al iubirii noastre ireale!
Lacrimile mele, care au curs la vale
În râurile pline de dor şi jale,
Le voi preface în portocale
Şi le voi pune pe tarlale...
Îţi voi da să guşti
Din amintirile mele amare
Care au provocat în mine
numai tulburare,
Acum, fructele iubirii
Nu mai sunt pline de savoare.
Pământul ce a fost cândva fertil
Astăzi e plin de chimicale,
Florile fericirii au rămas fără petale,
Ploile binecuvântate, nu mai sunt reale.
Grădina Raiului nostru
a fost distrusă
De gândurile tale viclene,
Puritatea iubirii e acoperită
de pete de gelozie galbene,
Între orgoliile noastre,
se dau lupte crâncene...
Dar ca să scap de armele-ţi mortale,
Îmi voi lega sentimentele cu alte zale
Ca lanţul iubirii
să nu mă mai strângă tare,
Voi pune lacăt la uşa inimii
Şi voi preface suferinţele în bucurii.
Voi încerca să uit numele tău,
Căci te-ai purtat ca un călău,
Ai ucis o parte din sufletul meu
Cu răutatea din sufletul tău.
Mi-ai omorât speranţele
Şi mi-ai distrus visele,
Tu, nepăsătorule...
Mi-ai făcut infern din toate zilele,
Iar nopţile mi le-ai făcut calvar!
Ţi-am scris atâtea versuri,
Dar le-ai citit prea rar,
Pentru tine doar
Pe drumul vieţii mi-am făcut culoar
Să pot să-ţi fiu aproape,
Am vrut să fim prieteni măcar,
Nu să-mi fii cel mai aprig adversar.
Doar ţie îţi creasem un altar,
Erai tot ce aveam mai sfânt
Din cer, de pe pământ,
Erai al inimii mele Sanctuar...
Îţi aduceam ofrandă emoţiile mele,
Îţi făcusem coroană
Din cele mai strălucitoare stele,
Aveai la picioare toate diamantele,
Erau toate darurile mele,
Dar iubirea pură, era cea mai preţioasă dintre ele!
Pentru iubirea mea nu exista cântar,
Nu o puteai măsura cu metrul,
Căci depăşea orice hotar,
Sentimentele mele
Se întindeau pe arii întinse,
Nu doar pe un hectar...
Iubite, tu erai vitamina
Ce-mi întărea sistemul imunitar,
Erai o planetă nouă
din Sistemul Solar,
Erai refugiul meu Interplanetar...
De ce ți-e sufletul avar?
Eu pentru tine-am folosit
Toate cuvintele din vocabular,
Dar astăzi, literele iubirii
Nu mai încap în al inimii mele
abecedar.
Ţi-am dăruit iubire
Cât nu încape într-un ocean,
Dar tu în schimb,
Mi-ai dat nefericire
Cât nu poate suporta
Un simplu pământean.
Dar inima mea se va repara,
Iar sufletul mi se va vindeca,
Atât cât va exista iubirea,
Eu nu voi fugi de ea!
Din iubire, voi renaşte,
Căci începând de astăzi,
Inima mea, nu te mai recunoaşte!
Dacă vei dori vreodată
Să te întorci în viaţa mea,
Pe poarta iubirii mele
nu vei putea intra,
Pentru că nici sufletul meu
Nu te mai vrea!
© Crisastemis
Din Volumul - Ecouri de suflet
Bitter memories
From today, I want to make repairs
In my soul and my heart
What remained pretty empty
Because your new ideal love
That one day, it will be fatal...
My love, from now on
I don't wanna find you again
on the road of love,
I want to dispel the sadness
At the crossroads of cardinal points,
I want to bury the ashes
From the fire of our unreal love
Because now quench...
My tears, which flowed downhill
In rivers full of longing and mourning,
I will turn them into orange fruits
And I will put them in orchards.
I'll give you to taste from
my bitter memories
Which caused me
only disorder,
Now the fruits of love
Have no any flavor.
Once, the ground was fertile,
Today is full of chemicals,
The flowers of happiness
were left without petals,
The blessed rains, are not real.
Our Garden of Eden was destroyed
Because of your cunning thoughts,
The purity of love is covered
by yellow spots of jealousy,
Between our egos,
are given fierce fighting...
But to get rid of your deadly weapons,
I will tie my feelings with other key,
The chain of love, to not hold me too tight,
I'll put a lock on the door to the heart,
I will make joy from all sufferings.
I will try to forget your name,
For you acted as an executioner,
You killed a part of my soul
With the malice from your soul.
You killed my hopes
And ruined my dreams,
You... uncaring man,
You made like hell all my days
And my nights ordeal...
I wrote you so many lyrics,
But you rarely read them...
On the road of life I made lane
Just for you...
I wanted to be near you,
To be real friends,
Not to be fierce opponents...
I had created an altar just for you,
You were for me like a saint
In heaven, on earth,
You, the sanctuary of my heart...
I offer you my emotions,
I made you a crown
of the brightest stars,
You had at your feet all the diamonds,
Were all my gifts...
But pure love was the most precious!
For my love, don't exist scale,
You could not measure by meter
Because is beyond all bounds,
My feelings cross over large areas,
Not just over one hectare...
My love, you were vitamin
What strengthen my immune system,
You were a new planet in Solar System,
You were my refuge Interplanetary...
Why your soul is so stingy?
I used for you all the words from vocabulary,
But today, all love letters
Will not fit in the spelling book of my heart.
I gave you so much love
That can not fit in the ocean,
But you instead,
You've given me so much misery,
With this can not resist
a simple earthling.
But my heart will be repaired
And my soul shall be healed...
As long there is love,
I will not run away from it!
From love, I will be reborn,
Because from today,
My heart, will not recognize you!
If you'll ever want
To come back in my life,
On the gate of my love
you'll can not enter,
Because neither my soul
Don't wants you like before.
© Crisastemis
From The Volume - Echoes of Soul
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu