Sechele

Mai trece iar o noapte sinistră,
Bem pelin, dintr-o veche canistră,
Râdem, ca la teatru de revistă...
Lumea e foarte tristă,
Strada Speranţei nu mai există,
Pentru lacrimi, nu ne ajunge
o singură batistă.

Ne dau târcoale amintirile,
Ne macină neîmplinirile,
Moliile ne-au invadat creierele,
Bolile ne cotropesc oasele,
Ne dor şalele, măselele,
Avem legate de picioare
toate tinichelele...

Aşteptăm să iasă soarele
Să ne-ncălzească inimile,
Dorim să ni se vindece rănile,
Vrem să rupem zăbrelele,
Să ne uscăm cu feonul lacrimile.

Sechelele, ca schelele,
Ne pot ridica,
Dar putem uşor cădea
În patima dragostei, sau a beţiei.

Ne place gustul trândăviei,
Suntem atraşi în capcana geloziei,
Putem fi chiar eroi în bătălia invidiei
Sau a mârşăviei...

Citim o poezie,
Scrisă pe hârtie de pergament...
Un gând dement zboară indolent,
Vrea agrement...
E insistent,
Dar e repetent la fantezie,
E as doar în prostie...

Un sentiment de eliberare
Vrea să-şi ia zborul în depărtare,
O speranţă caută loc pe trotuare
Dar trebuie să plătească
taxa de parcare...

Ne lovim zi de zi de frustrare,
Zidul răutăţii este foarte tare,
Orgoliul... cât se poate de mare,
Iubirea, ne doare azi la buzunare!

Avem în cap numai divagaţii,
Vrem noi relaţii, căutăm senzaţii,
Nu vrem să mai dăm explicaţii
Că de, noi nu suntem ca alţii!

Suntem unici, foarte cinici,
Ochii ne sclipesc ca la licurici,
Avem purici pe ecran
Când ne uităm la televizor
în stil cotidian...

Ideile noastre,
Sunt circuite integrate
în nedreptate...
Avem parte doar de laşitate,
Fiscalitate, mediocritate,
Dosare clasificate...

Ne scăldăm în brutalitate,
Avaritate, nerentabilitate,
Insensibilitate, periculozitate,
Ne plimbăm zilnic pe lângă moarte... !


Toate drepturile rezervate
© Crisastemis

Din Volumul - Contraste