Până la infinit

Vreau să fiu raza ta de soare
Sau un fir de nisip,
De pe plaja unui ţărm de mare,
Vreau să-ți fiu stropul rece de sudoare
De pe tâmplele-ţi cărunte sau de pe picioare;
Când căldura verii te va arde tare,
Vreau să-ți fiu umbră, să îți țin răcoare,
Iar de va fi furtună pe albastra mare,
Vreau să-ți fiu eu barca de salvare.

Dacă valurile vieții înșelătoare
Te vor duce spre țărmuri
Cu nisipuri mișcătoare,
Te voi ajuta să-ţi verşi durerea 

în mare...
Dacă te vei rătăci vreodată
Printre vise și uitare,
Vreau să-ți fiu lumina din depărtare
Și granița dintre ale suferințelor hotare.

De-ar vrea să te rănească cineva,
Iubirea mea va fi salvarea ta,
Pentru tine mă voi face scut,
Căci frumusețea ta, ucide tot ce-i urât.
De ai fi fost cu mine, de la început,
Ți-aș fi dat iubire, fără împrumut,
Ai fi avut tot ce-ai fi vrut...
Dar nu-mi pasă de timpul ce-a trecut,
Povestea noastră, de-acum a început!
Vreau să fiu dulceaţa unui sărut
Și-mbrățișarea unui dor necunoscut,
Vreau să fiu ecoul unui cuvânt tăcut
Ce-ți trece prin gândul răvășit.

Vreau să fiu cerul tău senin,
Când mă priveşti, să simţi
că totul în jur e divin...
Vreau să uităm de gustul amar de pelin,
Să ne trăim iubirea din plin.

Vrea să fiu un nor alb, pufos,
Să mă aşez pe umărul tău frumos,
Iar dimineaţa, când eşti somnoros,
Să te sărut, să uiţi de trecutu-ţi dureros.

Vreau lângă mine să rămâi,
Să-ți fiu ultima dragoste, 

Ca și cea dintâi,
Vreau să mă priveşti, să mă mângâi,
Cu săgeata iubirii tale, 

Inima să mi-o răpui...

De ţi-ai dori norocul 

Din frunza de trifoi,
Aş face patru foliole din trei,
Te-aș scăpa din necazuri și nevoi.
De ne-am iubi cu foc amândoi,
Pentru tine, aș da timpul înapoi,
Aș face totul, doar pentru noi,
Fericirea, aş împărţi-o la doi.

De-ai fi un arbore de tei,
Aş vrea să fiu floarea
Ce-ţi dă parfumul ei,
Ne-am bucura de soare și de ploi
Cât va exista iubire între noi.

O porumbiţă de aş fi
Iar tu Copacul Vieţii,
Ce mult te-aş mai iubi!
Pe creanga ta eu m-aş opri
Şi ţi-aş cânta cu glas suav,
Să-ţi vindec trunchiul cel bolnav.

Lumina Lunii de aș fi,
Când noaptea tu ai adormi,
Cu strălucirea mea te-aș înveli,
Te-aș mângâia, până a doua zi...
Iar când din somn tu te-ai trezi,
Aș fi un strop din roua dimineții,
Ochii în mine de ți i-ai clăti,
Ai fi fericit, de câte ori m-ai privi.

Vreau să fiu o adiere de zefir,
Să trec prin părul tău,
Sărutându-l fir cu fir,
Ascultând muzică de clavir...

De-ai fi un roșu trandafir,
M-aș ospăta ca-ntr-un delir
Din nectarul frumuseții tale,
Ți-aș fura câteva petale,
Aș crea parfumuri cu arome senzuale;

De-ai fi un râu, ce curge la vale,
Aș bea Apă Vie
Din izvorul iubirii tale
Și aș uita de dor, de jale...

De-ai fi al inimii mele musafir,
Mi-aș face sufletul potir
Din care ar curge mir,
Te-aș unge cu untdelemnul sfânt,
Pe frunte, pe față, pe gât...
Aș îngenunchea în fața ta,
Te-aș face icoana mea,
Căci te iubesc, cum n-am iubit,
Te voi iubi... până la infinit!

Toate drepturile rezervate
© Crisastemis 
Din Volumul - Contraste