Într-un orăşel demult uitat...
Iubirea pură e acum ca un păcat,
Ne dă mereu câte un oftat.
Mizeria s-a infiltrat
În Universul nostru curat,
Am cam uitat
Că răul trebuie crucificat... !
Trăim într-o lume
Unde timpul parcă a stat,
Visele ni le-am abandonat,
Gândurile ne-au zburat
în neant.
E un anotimp ciudat,
Florile s-au scuturat,
Copacii s-au uscat,
Izvoarele iubirii au secat.
O ploaie ce se scurge
Plină de funingine
Cade peste sufletele
noastre uneori...
Ne trezim în zori
Deja obosiţi,
Chinuiţi,
Îndrăgostiţi
Doar de bani
Sau carieră,
De garsonieră...
Vrem comfort sporit
Dar chipul ne e schimonosit,
Costumul ponosit,
Părul ne-a albit,
Gesturile frumoase s-au oprit,
Mintea ni s-a ofilit,
Gusturile alese ni s-au acrit...
De la bogăţie
Am trecut la avariţie
Şi la prostie.
Ne-am vestejit
De prea mult lenevit,
Ne-am săturat de stat în pat,
La bunătate suntem zero barat...
sume enorme,
Căutăm platforme,
Ne-ascundem după uniforme,
Vrem creiere diforme
Să le preparăm
ca pe saumon fumé...
Haosul e casa noastră
Şi-avem grilaje la fereastră
Să nu putem vedea lumina,
Ucidem fericirea,
Ucidem iubirea,
Ucidem speranţa,
Ne distrugem viaţa... !
Suntem ca nişte
tinichele ruginite
Nelustruite demult,
Trăim într-un tumult,
Totul face parte
dintr-un plan ocult.
E prea mult pentru noi,
Hai să ne bucurăm
doar de iubire amândoi!
Toate drepturile rezervate
© Crisastemis
Din Volumul SANCTUAR
Publicat de Editura Nobilis
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu