Atât de departe

Iubitule,
Eşti atât de departe,
Peste munţi şi ape...
Marea ne desparte,
Oceanul ne împarte
lacrimi...
Iubirile noastre
ca nişte patimi
ne acoperă
pe amândoi...

Nesfârşite ploi
cad peste noi
Ca un gard de sârmă
ce ne rănește...
Te caut,
Vreau să te găsesc
Dar paşii mei se rătăcesc
prin covorul de frunze
veştede,
Amintirile-mi sunt netede
Dar apar regretele.

Iubitule,
Doar tu ești fericirea mea,
Fără tine cât de greu îmi este!
Tristeţea mă apasă ca o pacoste,
Singurătatea mi-a furat din linişte.

Zboară gândul meu spre tine
Ca un pescăruş rătăcit
Ce caută zările senine,
Inima mi-e plină de suspine,
Mi-e dor de clipele
de iubire pline!

Vreau să-ţi spun
cât te iubesc
Dar vântul îmi risipeşte
cuvintele în toate zările,
Sentimentele-mi sunt
ca nisipurile mişcătoare,
Tăcerea ta mă doare
atât de tare!

Dor necunoscut,
De unde ai apărut,
Din ce colţ al lumii
Mi-ai adus neliniştea
furtunii?

Iubitule,
Nu lăsa depărtarea
Să ne distrugă dragostea,
Te rog, nu lăsa uitarea
Să-ți învăluie inima!

Toate drepturile rezervate
© Crisastemis