Străinule frumos

Străinule frumos,
Ești atât de departe de mine,
Dar dragostea este singura cale
de a comunica cu tine...
Vreau să-ți spun cât te iubesc,
și cât de mult te doresc,
Am atâta nevoie de tine...

Dar uneori tu te ascunzi
chiar și de tine
Și nu lași pe nimeni
să intre în inima ta...
De-aceea în curând
se va destrăma
toată dragostea,
Povestea ta și a mea,
Marea operă de artă,
va fi distrusă în bucăți,
ca în alte dăți...
Toate visele de ieri,
se vor preface-n amintiri
din triste primăveri.

Acum singurătatea
din nou mă va învălui,
Tristețea va cădea peste mine
Și mă va pune jos din nou,
în genunchi...
Voi fi ca un copac fără frunze,
Voi fi ca tăcerea fără cuvinte,
De tine îmi voi aduce aminte
și sufletul mă va durea,
Voi fi ca o noapte întunecată,
Inima îmi va fi sfâșiată.

Comportamentul tău
este prea schimbător,
Uneori tu știi să-mi zâmbești
dar alteori spui că mă părăsești,
Mi-e teamă să-ți mai spun
că te iubesc, că de tine mi-e dor,
Indiferența ta mă face să renunț la tine
Chiar dacă nu mi-e ușor...
Dar ești puțin ciudat, 
mă faci să mă-nfior...

Oricum, este prea târziu,
Eu nu mai vreau o altă viață,
Vreau să fiu singură 
ca în toți acești ani
ce au trecut atât de repede...
Au fost prea mulți ani 
cu lacrimi nesfârșite.

Sunt atât de tristă... din nou
Voi aștepta avionul care
mă va duce spre tine,
Poate că iubirea te va aduce
înapoi la mine,
Dar știu... tu nu mă vei aștepta,
Nu ai puterea să stai în fața mea.

Preferi să fugi, din nou
Te joci cu sentimentele mele,
Tu râzi când vorbim de dragoste...
Te joci cu mintea și răbdarea mea,
Nu-ți pasă de nimeni altcineva
Chiar dacă ai nevoie de cineva
în viața ta...
Dar tu nu poți iubi necondiționat
Pentru că sufletul ți-e înghețat!

© Crisastemis