Zodia Iubirii

Să nu-ncerci să-mi dai lecții de iubire
Tu cel care ai în loc de inimă
un sloi de gheață,
Nu încerca să te prefaci 
spunând că-i totul bine
Când falsitatea ți se citește pe față.

Să nu-mi vorbești de fericire
Tu cel care lași în urma ta
numai dezamăgire...
Nu încerca să mă înveți
ce-i dragostea... tu
Cel care cu răutatea ta
mi-ai smuls de pe obraz
și ultima lacrimă.

Uneori te crezi profesor,
psiholog, maestru, atotștiutor
Dar ești prin viață
doar un simplu trecător,
Ești un obișnuit călător,

Aștepți mereu pe același peron
Dar ai pierdut deja ultimul tren...
Ai crezut că totul e peren,
Ai sperat că vei rămâne
un simbol etern.

Dar ești simbolul tăcerii
si nesiguranței
De parcă te-ai născut
în Zodia Balanței,
Ești uneori simbolul
orgoliului prostesc,
Dacă-mi răspunzi la întrebări
Tu crezi că trebuie să te plătesc...

Dar vei pierde dragostea mea
jucând la nesfârșit rolul de zeu,
Nu-mi vei mai pune pe foc inima
chiar dacă ai fi Prometeu...
Eu sunt creată înaintea ta,
m-am născut în Zodia Iubirii
Iar sufletul meu are ascendent
în Zodia Fericirii!

© Crisastemis