Nu am stare

Azi, abia a răsărit blândul soare

Pe-ntinsa zare pe care

Zboară agitate păsări călătoare,

Vântul bate, ba încet, ba tare;

Pe ale unor inimi coridoare

Nu mai sunt lumini strălucitoare.

E toamnă; Pe-a Vieții cărare

S-au așternut din nou covoare 

De frunze ce au o anumită paloare.

Eu nu am stare, nu am stare,

Sunt pe punctul de plecare

Spre malul unei ape curgătoare

Unde-i o salcie frumoasă plângătoare 

Ce a rămas totuși în picioare

Chiar de-a vărsat în disperare

Lacrimi dulci, dar și amare.

Timpul trece, nu are răbdare,

Ne lasă goale ale sufletelor buzunare,

Ne pune-n mințile sclipitoare 

Semne de-ntrebare și de mirare.

E toamnă; Pe-a Vieții cărare

Mai cade câte-o petală de floare,

Cad ploi dese sau rare 

Cu stropi ca niște mărgăritare

În zori sau în amiaza mare,

Cad stele în nopțile gri, apăsătoare.

Versuri ©️ Crisastemis / 2026

Din Volumul - Poeme frumoase 

Toate drepturile rezervate