Vino iar...

Vino iar,

Să trecem peste-al timpului hotar,

Să facem încă un culoar spre fericire,

Să ne gândim la nemurire

Când scriem poeme în neștire.

Vino să privim răsăritul frumos

Acum, când primăvara s-a întors,

Să admirăm pomii înfloriți,

Cireșii, caișii, ce-mi sunt favoriți.

De raze de lumină învăluiți,

Să ne plimbăm nestingheriți 

Pe cărări de vise și de dor,

Să-mi spui șoapte de amor,

Să mă faci să simt că zbor.

Vino iar surâzător, 

Așa cum îți șade bine,

Lipește-te ca un scai de mine, 

Că nu pot sta fără tine...

De câte ori ești departe,

Inima-mi, abia mai bate,

Sufletu-mi e zbuciumat

Și nu se poate reseta automat,

Tu îi dai putere, că-i ești mângâiere.

Vino iar, nu ține cont de radar,

Adu-mi liniștea în dar,

Și-un buchet de frezii multicolore

Să dea viață clipelor acestea incolore.

Versuri © Crisastemis 

Din Volumul - Magia condeiului 

Toate drepturile rezervate