Te am demult

Tu nu apari numai la zile mari,

Îmi ești în gânduri, și nu mă tulburi,

Mă-nveselești de obicei,

De-aceea pun mâna pe condei

Și-ți scriu versuri mii...

Te am demult, îmi aparții,

Te cânt și te cuvânt

Când mă ridici de pe pământ

Până-n al nouălea cer...

Chiar dacă timpu-i efemer,

Am amintiri cu tine ce nu pier,

Te pun pe piedestaluri tot mai des,

Că ești ca o regină, bineînțeles!

Tu nu apari arar pe drumu-mi liniar,

Cu tine trec peste-oricare hotar,

Ești prezentă tot mereu

În inima-mi, în sufletul meu;

Comoară Sfântă de la Dumnezeu,

Așa te consider eu,

Îmi dai fiori, emoții sute,

Dar și puteri nebănuite...

Tu, draga mea Iubire,

Mă umpli de strălucire,

Arzi în mine ca o făclie,

Faci ca viața să îmi fie 

Plină de frumos, de armonie!

Versuri © Crisastemis 

Din Volumul - Nimic fără Iubire 

Toate drepturile rezervate