Ia-mă, ia-mă, ia-mă tu,
N-am să-ți spun, n-am să-ți spun Nu,
Du-mă departe, cât se mai poate,
Cât nu-s toate apele tulburate... !
Ia-mă, ia-mă, chiar acum,
De mânuță, cum, necum,
Să evadăm din cotidian,
Că a trecut gerul siberian.
Ia-mă dragul meu, de tot,
Dă-i destinului peste bot,
C-avem liberul arbitru, știi,
Nimeni nu ne poate-opri!
Ia-mă, ia-mă-n barca ta,
Vino iute, nu mai sta,
Fii ca Noe, salvatorul;
Ia-mă iar cu binișorul...
Îți voi face viața Rai
Cu mine dac-o să stai
Nu pe termen scurt, normal,
Că sufletu-mi e vocal...
Îmi spune ades tacit
Că de sufletu-ți s-a lipit
Și nu vrea, nu vrea deloc,
Să se urnească din loc;
Îi place lipit de el să stea
Că emană căldură, da,
Și lumină, iubire, bunătate,
Ca inima-mi, ce pentru tine bate.
Versuri © Crisastemis
Din Volumul - Magia condeiului
Toate drepturile rezervate
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu