Slalomuri

Vântul cântă serenade,

Eu compun iarăși balade,

Fac slalomuri printre-acolade,

Printre virgule și semne de mirare

Pe vremea asta schimbătoare.

Imaginația-mi ce foarte bogată este,

Mă duce pe câte un tărâm de poveste

Unde e eternă primăvară;

Uit de frigul de-afară 

Când văd păsări ce voioase zboară 

Și un soare ce intens străluce 

După ce luna pleacă să se culce.

E toamnă; Cerul peste lume toarnă

Ape limpezi dar și tulburi,

Dispar din clepsidre nisipuri

Cu viteze mult prea mari,

Fiorii fericirii sunt tot hoinari,

Pleacă și vin, 

Ne lasă câte un suspin ca amintire;

Viața ne ia prin învăluire,

Ne-aruncă-n valurile-i în neștire,

Liniile de plutire se fisurează uneori;

Bine c-avem îngeri păzitori,

Non-stop supraveghetori;

Bine că mai există Credință cât de cât

Și Iubire Necondiționată 

Pe-acest Pământ greu încercat!

Bine că speranța nu a sucombat!

Dumnezeu, chiar dacă este supărat,

Încă nu, nu ne-a abandonat,

Îmi spune-adesea sufletu-mi curat!

Vântul șuieră ca un tren,

Eu mă gândesc la ce este peren,

Nu-mi pierd aiurea timpul prețios,

Trăiesc frumos, în mod armonios,

Din lecțiile vieții, iau doar ce-mi e de folos!

Versuri © Crisastemis 

Din Volumul - Magia condeiului 

Toate drepturile rezervate