Era o vreme când
Ca o mare de iubire fremătând
Făceam valuri după valuri,
Lumea-mi ridica piedestaluri;
Eram adulată, sunt și-acum,
Dar mi-am văzut, îmi văd de drum,
Prin muncă și seriozitate
Am ajuns, ajung ușor departe;
Nu am făcut compromisuri
Să-mi împlinesc dorințe, visuri,
Speranța și nădejdea-mi toată
A fost, este-n Cerescul Tată,
Preabunul, Îndrumătorul care
Mi-a netezit a vieții cărare,
M-a însoțit la orice pas,
Mi-a pus în mână nu doar un as.
Era o vreme când
Cu ochii limpezi lăcrimând
Îl Lăudam, Îi mulțumeam,
Pentru fericirea ce-o simțeam,
Pentru darurile minunate
Cu uriașă-nsemnătate...
Îi mulțumesc neîncetat
Din sufletu-mi cald și curat;
Prin versurile-mi Îi aduc prinos,
Dau Slavă Mântuitorului Hristos,
Treimii Sfinte, Maicii Preacurate,
Mai ales pentru sănătate...
Pentru iertări și binecuvântări,
Pentru multiplele realizări,
Pentru miracolele toate
De-a lungul timpului întâmplate.
Autor - Crisastemis
Din Volumul - Ghidată de iubire
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu