Să nu fie în zadar...

Și iarăși trece timpul,

Se scurge din clepsidră nisipul,

Zboară clipele ca păsările,

Nu li se frâng nicicând aripile;

Și mai îmbătrânim puțin,

Pălim ca frunzele de măslin,

Măcar s-avem suflete de copii

Curate, calde, până când vom muri!

Din greșeli, trebuie să învățăm

Și să nu le mai repetăm!

Să fim pe zi ce trece mai înțelepți,

Mai empatici, mai corecți! 

Să trăim cât mai frumos

Chiar de Cerul Vieții este uneori noros!

Să nu ne războim, să nu ne dușmănim;

Mereu, uniți să fim! 

Să ne-ajutăm necondiționat

Nu doar că vrea Cel care ne-a creat,

Ci pentru că așa este normal!

Să nu facem nimic formal.

Să nu-ntoarcem aproapelui spatele

Când îl năpădesc necazurile,

Să-i oblojim rănile sângerânde 

Cu iubirea ce-n inimi tre' să ne-abunde;

Faptele să vorbească 

Întotdeauna înaintea noastră,

Să nu fie în zadar 

Sacrificiul Fiului plin de Har;

Care ne-a răscumpărat,

Ne-a șters fiece păcat,

Slăvit să fie în vecii vecilor

Al Lumii Mântuitor... 

Care se roagă fără încetare 

Pentru-ale Sale credincioase Mioare,

Pentru toți cei care Îl iubesc

Și lucruri rele nu săvârșesc!

Versuri ©️ Crisastemis / 2024

Din Volumul - Cu inima la Dumnezeu 

Toate drepturile rezervate