Să nu fie în zadar...

Și iarăși trece timpul,

Se scurge din clepsidră nisipul,

Zboară clipele ca păsările,

Nu li se frâng nicicând aripile;

Și mai îmbătrânim puțin,

Pălim ca frunzele de măslin,

Măcar s-avem suflete de copii,

Imaculate, calde, până vom muri...

Să trăim cât mai frumos

Chiar de Cerul Vieții e uneori noros,

Să nu ne războim, să nu ne dușmănim,

Buni unii cu alții mereu să fim;

Să ne-ajutăm necondiționat

Nu doar că vrea Cel care ne-a creat,

Ci că așa este normal,

Să nu facem nimic formal... 

Să nu-ntoarcem aproapelui spatele

Când îl năpădesc necazurile,

Să-i oblojim rănile sângerânde 

Cu iubirea ce-n inimi tre' să ne-abunde;

Faptele să vorbească 

Cât mai des înaintea noastră,

Să nu fie în zadar 

Sacrificiul Fiului plin de Har,

Care ne-a răscumpărat,

Ne-a șters fiece păcat,

Slăvit să fie în vecii vecilor

Al Lumii Mântuitor... 

Care se roagă fără încetare 

Pentru-ale Sale credincioase mioare,

Pentru toți cei care Îl iubesc

Și lucruri rele nu săvârșesc!

Autor - Crisastemis 

Din Volumul - Cu inima la Dumnezeu