Stropi argintii cad ușor
Din desagii gri ai norilor,
Soarele a dispărut din decor,
Dar o s-apară iar, normal... !
Plouă; Vântul vocal îmi șoptește
Că Dumnezeu încă ne iubește,
Cu fiece ploaie ne curățește,
Sufletele ni le primenește...
Trezește la viață fiece speranță,
Are grijă să fim în siguranță,
Ne dă șanse să ne îndreptăm,
Frumos cu semenii să ne purtăm;
Să facem bine fără șovăire,
Că El e Bunătate și Iubire,
Oricum, tot ce-am semănat,
Aia vom culege la un moment dat!
Autor - Crisastemis
Din Volumul - Cu inima la Dumnezeu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu