Nimic pe suflet nu m-apasă
Căci El niciodată nu mă lasă,
În caz că ceva mă doare,
Îmi e desigur, Vindecare;
Dumnezeu cel Mare
Îmi netezește fiece cărare,
Mă scoate la lumină,
Îmi face viața senină;
Mă ține departe de necazuri
Nopți, zile, ceasuri după ceasuri,
Potolește aprige furtuni,
Face minuni după minuni.
Bunătatea Sa n-are hotare,
La fel și-a Sa Îndurare,
Slăvit să Îi fie Numele
De toate popoarele,
Că iartă greșeli, șterge păcate,
Face dreptate unde-i nedreptate,
Aduce liniște unde-i tulburare
Al credincioșilor Scut de Apărare;
Pe cei slabi îi întărește,
Pe cei flămânzi îi hrănește,
Celor oropsiți le sare-n ajutor
Al Lumii Ziditor, de rele Izbăvitor;
Oaza nesecată de Bucurie
Ce în cuvinte cu greu se descrie,
Apa-Vie Binecuvântată,
Iubirea Infinită, Sfântul Tată.
Autor - Crisastemis
Din Volumul - Cu inima la Dumnezeu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu