Vremurile-s din ce în ce mai ciudate,
Nu merge totul încontinuu ca pe roate;
E bine să avem simțul măsurii în toate,
Oricum, excesele-s contraindicate!
Ce-i mult strică, normal, poate fi fatal!
Ideal ar fi ca până să ajungem la final
Să mergem cu frunțile sus,
Să ne ghidăm după Pildele Lui Iisus,
Să ne păstrăm sufletele curate,
Să dăm dovadă de bunătate...
Trebuie să învățăm a ierta,
A ne abține când e vorba de a judeca,
A ne pune-n pielea altora
Înainte de-a ne da cu părerea,
Dacă putem ajuta pe cineva,
Să o facem cu iubire, din toată inima;
Să stârpim ura care dezbină,
Să rupem răutatea din rădăcină,
Să nu mai existe atâtea disensiuni,
Să trăim în adevăruri, nu-n minciuni!
Tatăl Sfânt este Iubire, Bunătate,
Lumină, Adevăr, Dreptate...
De ce să Îl supărăm?
Haideți să Îl bucurăm, să Îl lăudăm!
Să nu ne răzvrătim împotriva Sa
Când viața ni se pare că-i prea grea,
El niciodată nu ne dă
Mai mult decât putem duce...
Să îngenunchem la Sfânta Cruce
Și rugi fierbinți să Îi înălțăm,
Lacrimi de căință să vărsăm,
Să ne cerem iertare cu voce tare
Pentru fiece păcat mic sau mare... !
Nu doar în zilele de sărbătoare
Să ne-amintim de El, ci mereu,
Slăvit fie în veci Preamilostivul,
Atotputernicul Dumnezeu!
Autor ✍️ Crisastemis
Din Volumul - Cu inima la Dumnezeu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu