Al Fericirii Parfum

Doi fluturi mari zburau spre cer

Ieri, pe doisprezece-al lui Prier,

Aveau aripi atât de frumoase, 

Foarte fine, ca de mătase;

Am rămas uimită când i-am văzut,

În căușul palmelor i-aș fi ținut 

Măcar o jumătate de minut,

Dar se grăbeau s-ajungă undeva,

Să nu îi prindă noaptea cumva...

Doi fluturi mari gingași 

M-au făcut să-mi pun grijile pe făraș,

Un zâmbet mi-a-nflorit pe față

Și-am spus: Te iubesc Viață,

Ce bine-ar fi dacă nu te-ai sfârși!

Să-ți fie toate cărarile netede,

Să nu te duci la vale ca Crișul Repede,

Să fii mai indulgentă, mai răbdătoare,

Să nu mă lași cu ochii în soare 

Atunci când n-o să mă aștept,

Fă-mă să n-am nici măcar un regret,

Lasă-mă să mă bucur din plin 

De tine, Dar minunat Divin!

Fii nesfârșita-mi superbă primăvară,

Trecerea anilor să nu mă doară,

Să-mi fie sufletul voios mereu,

Să nu știu ce e traiul greu,

Să nu-mi devină inima albastră 

Ca zarea ce o văd de la fereastră;

Să nu îmi faci surprize neplăcute,

Fii blândă, prietenoasă, rogu-Te, 

Așa cum ai fost până acum,

Nu-mi fura din al fericirii parfum!

Autor - Crisastemis 

Din Volumul - Printre rânduri