Și cum...

Și cum stăteam lungită eu așa
Pe-un pat de flori albe de nu-mă-uita,
Acoperită de mantia albastră de catifea
A cerului senin de deasupra mea,
Liniștea m-a cuprins dintr-o dat'
Și-un foc s-a aprins îndat'
În sufletu-mi cald și curat.

Și cum nimeni nu era în preajma mea,
La îngeri m-am rugat
Din Rai pentru o clipă să coboare
Să îmi aducă două raze aurii de soare
Să mi le pună-n buzunare
Ca să îmi poarte mult noroc
În viața aceasta, nu-n cea viitoare.

Și cum la Meteo
Se anunțase că-n curând va fi ninsoare
M-am ridicat de jos cu forță mare,
Mi-am luat visele în spinare
Și am pornit la drum
Pe urmele dârelor de parfum
Lăsate de măria sa dragostea
La răscruci de timpuri, undeva.

Autor - Crisastemis
Din Volumul-Poezii scrise cu penița inimii